Directorul unei mari companii americane a fost întrebat la un moment dat câţi oameni lucrează pentru el. Răspunsul lui a fost: „Jumătate!”.
Mi-a rămas în minte acest răspuns. Da, ştiu, poate nu e despre motivaţie. Poate este despre loialitate şi integritate. Poate răspunsul este despre dedicare. Posibil.
Şi totuşi... de ceva vreme mă interesează foarte mult acest subiect: cum îi faci pe oameni să rezoneze cu tine ca şi companie? Dincolo de metode şi tehnici, programe motivaţionale şi planuri de carieră şi succesiune, dincolo de sisteme de remunerare performante, dincolo de evenimente de socializare, dincolo de branding... cum îi faci pe oameni să rezoneze cu tine ca şi companie?
Nu ştiu! Îmi pare rău. Acum, când scriu acest articol, sunt în zona de „Nu ştiu!”. Sau „Nu îmi e clar!”. Ce îi motivează pe oameni să fie alături de tine? Sau ce îi demotivează atât de mult în altă parte încât preferă să rămână cu tine?
Dacă aveţi posibile răspunsuri pe care le putem apoi pune într-un articol sub protecţia anonimatului, le aştept pe blog sau la romeo@hrd.ro.
Şi cireaşa de pe tort: în război se pare că doar o treime dintre soldaţi luptă cu adevărat. Ceilalţi mimează sau se ascund pentru a-şi salva vieţile. Să fie acelaşi lucru şi la nivel de companii?
O zi frumoasă în continuare!
miercuri, 28 octombrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
Despre leadership
Leadership. Nu ştiu ce să scriu despre leadership. Nu pot cuprinde în cuvinte imensitatea domeniului. Şi chiar dacă aş face-o, tot nu am putea simţi cu adevărat ce înseamnă leadership. Aşa e cu unele noţiuni. Nu le poţi explica pentru a le simţi.
Şi totuşi... Leadership-ul este despre viziune. Nu neapărat o viziune extraordinară, nemaiîntâlnită. Poate fi şi una pe termen scurt. Leadership-ul este despre „DE CE?”. De ce să facem asta şi nu altceva? Pentru că...
Leadership-ul este despre a simţi că aparţii, că faci parte din ceva măreţ. Fiecare lider autentic a transmis o viziune despre oameni şi apoi despre ce au de făcut. Mai întâi le-a arătat CINE SUNT şi apoi ce au de făcut. Şi oamenii au înţeles şi au mers mai departe. Unii dintre ei. Alţii nu. Alţii au urmat alţi lideri.
Şi tot leadership-ul este despre oameni, dincolo de toate. Pentru că un scop atins e tot pentru oameni.
Şi bineînţeles că leadership-ul este despre îndoială. Îndoiala că e posibil să greşeşti ca lider. Îndoiala că e posibil să nu fi ascultat cu atenţie vocile tale interioare. Îndoiala că mintea ta e posibil să te amăgească.
Şi, cum s-ar putea altfel, leadership-ul este despre încredere. Încredere că ceea ce e în minte va deveni cândva realitate, cu sau fără lider. Poate că acesta e cel mai interesant aspect al leadership-ului. Să crezi în ceva ce nu e şi în care oamenii au tendinţa să nu creadă. Iar tu trebuie să te convingi pe tine şi, de parcă asta nu ar fi deajuns, trebuie să îi convingi şi pe ceilalţi. Că veţi reuşi împreună. Că viziunea se va transforma în realitate.
Aşadar, VIZIUNE, OAMENI, ÎNDOIALĂ, ÎNCREDERE. Şi mai sunt şi altele. Doar că leadership-ul nu se poate înţelege. Leadership-ul SE SIMTE.
O zi frumoasă în continuare!
Romeo
Şi totuşi... Leadership-ul este despre viziune. Nu neapărat o viziune extraordinară, nemaiîntâlnită. Poate fi şi una pe termen scurt. Leadership-ul este despre „DE CE?”. De ce să facem asta şi nu altceva? Pentru că...
Leadership-ul este despre a simţi că aparţii, că faci parte din ceva măreţ. Fiecare lider autentic a transmis o viziune despre oameni şi apoi despre ce au de făcut. Mai întâi le-a arătat CINE SUNT şi apoi ce au de făcut. Şi oamenii au înţeles şi au mers mai departe. Unii dintre ei. Alţii nu. Alţii au urmat alţi lideri.
Şi tot leadership-ul este despre oameni, dincolo de toate. Pentru că un scop atins e tot pentru oameni.
Şi bineînţeles că leadership-ul este despre îndoială. Îndoiala că e posibil să greşeşti ca lider. Îndoiala că e posibil să nu fi ascultat cu atenţie vocile tale interioare. Îndoiala că mintea ta e posibil să te amăgească.
Şi, cum s-ar putea altfel, leadership-ul este despre încredere. Încredere că ceea ce e în minte va deveni cândva realitate, cu sau fără lider. Poate că acesta e cel mai interesant aspect al leadership-ului. Să crezi în ceva ce nu e şi în care oamenii au tendinţa să nu creadă. Iar tu trebuie să te convingi pe tine şi, de parcă asta nu ar fi deajuns, trebuie să îi convingi şi pe ceilalţi. Că veţi reuşi împreună. Că viziunea se va transforma în realitate.
Aşadar, VIZIUNE, OAMENI, ÎNDOIALĂ, ÎNCREDERE. Şi mai sunt şi altele. Doar că leadership-ul nu se poate înţelege. Leadership-ul SE SIMTE.
O zi frumoasă în continuare!
Romeo
marți, 1 septembrie 2009
DESPRE PLECAREA ÎN ALTĂ COMPANIE
Când pleci în altă companie, lasă trecutul în urmă! Ce a fost a fost! Oricum nu mai poţi schimba nimic. Bineînţeles că poţi fi suficient de lipsit de înţelepciune (aveam un alt termen în minte, dar îl las pentru altă dată) să „bălăcăreşti” fosta companie şi foştii şefi şi foştii colegi, dar de ce ai face-o? Crezi că vei obţine postul dorit comportându-te astfel? Oare cel care te intervievează nu va ajunge să se uite la tine şi să gândească: „Oare va spune şi despre noi acelaşi lucru când va pleca?”. Şi atunci, un gând isteţ îi va încolţi în minte: „Mai bine să nu aibă niciodată ocazia să plece de la noi!”. Cum poţi să ai ocazia să nu pleci niciodată de undeva? Exact! Ai ghicit! Să nu fi fost niciodată acolo.
Oamenii au tendinţa să plece dintr-o companie pentru că vor să obţină mai mult sau să scape de ceva. Indiferent de motiv, ţine cont de faptul că schimbarea contextului nu garantează schimbarea atitudinii şi comportamentului tău. Bineînţeles că la început noul loc de muncă ţi se va părea exotic şi chiar vei fi un pic altfel decât la fostul loc de muncă. Evită să te amăgeşti! Este doar efectul schimbării mediului, mai exact efectul exaltării, al reuşitei. Faptul că ai găsit un nou loc de muncă te face să te simţi minunat. Până ce te cam obişnuieşti şi începe să ţi se dea „arama” pe faţă. E acelaşi lucru cu relaţiile: ne încântă o altă persoană pentru că e altfel decât partenerul pe care îl avem. Mai târziu, după ce trece toată nebunia, ne dăm seama că persoana respectivă nu e nici mai bună, nici mai rea decât partenerul nostru, ci diferită. Ori noi confundasem altfel cu mai bun.
Aşadar, intrarea într-o nouă companie ar merita să fie un nou început, nu o continuare a ceea ce a fost. Atunci fă aşa! Ce a fost a fost! Normal că te doare, cum ar putea fi altfel uneori? Durerea rezolvă cumva lucrurile, te ajută în vreun fel? Poate să conştientizezi ce merită să îmbunătăţeşti în continuare. În rest, mare lucru nu face. Doar că te întoarce permanent în trecut.
Iarăşi, dacă te interesează acest aspect (pentru tine sau prietenii tăi), interesează-te pe blog. Voi mai oferi alte detalii acolo dacă mi se cer. Dacă nu, înseamnă că lecţiile sunt învăţate.
O zi frumoasă în continuare!
Romeo
Când pleci în altă companie, lasă trecutul în urmă! Ce a fost a fost! Oricum nu mai poţi schimba nimic. Bineînţeles că poţi fi suficient de lipsit de înţelepciune (aveam un alt termen în minte, dar îl las pentru altă dată) să „bălăcăreşti” fosta companie şi foştii şefi şi foştii colegi, dar de ce ai face-o? Crezi că vei obţine postul dorit comportându-te astfel? Oare cel care te intervievează nu va ajunge să se uite la tine şi să gândească: „Oare va spune şi despre noi acelaşi lucru când va pleca?”. Şi atunci, un gând isteţ îi va încolţi în minte: „Mai bine să nu aibă niciodată ocazia să plece de la noi!”. Cum poţi să ai ocazia să nu pleci niciodată de undeva? Exact! Ai ghicit! Să nu fi fost niciodată acolo.
Oamenii au tendinţa să plece dintr-o companie pentru că vor să obţină mai mult sau să scape de ceva. Indiferent de motiv, ţine cont de faptul că schimbarea contextului nu garantează schimbarea atitudinii şi comportamentului tău. Bineînţeles că la început noul loc de muncă ţi se va părea exotic şi chiar vei fi un pic altfel decât la fostul loc de muncă. Evită să te amăgeşti! Este doar efectul schimbării mediului, mai exact efectul exaltării, al reuşitei. Faptul că ai găsit un nou loc de muncă te face să te simţi minunat. Până ce te cam obişnuieşti şi începe să ţi se dea „arama” pe faţă. E acelaşi lucru cu relaţiile: ne încântă o altă persoană pentru că e altfel decât partenerul pe care îl avem. Mai târziu, după ce trece toată nebunia, ne dăm seama că persoana respectivă nu e nici mai bună, nici mai rea decât partenerul nostru, ci diferită. Ori noi confundasem altfel cu mai bun.
Aşadar, intrarea într-o nouă companie ar merita să fie un nou început, nu o continuare a ceea ce a fost. Atunci fă aşa! Ce a fost a fost! Normal că te doare, cum ar putea fi altfel uneori? Durerea rezolvă cumva lucrurile, te ajută în vreun fel? Poate să conştientizezi ce merită să îmbunătăţeşti în continuare. În rest, mare lucru nu face. Doar că te întoarce permanent în trecut.
Iarăşi, dacă te interesează acest aspect (pentru tine sau prietenii tăi), interesează-te pe blog. Voi mai oferi alte detalii acolo dacă mi se cer. Dacă nu, înseamnă că lecţiile sunt învăţate.
O zi frumoasă în continuare!
Romeo
miercuri, 19 august 2009
Maxima zilei 20 august 2009
Se spune că unde este inteligenţă multă este şi prostie multă. De fapt, sunt multe lecţii de învăţat şi de aceea există atât de multă inteligenţă.
Romeo Creţu
Romeo Creţu
marți, 18 august 2009
Maxima zilei 19 august 2009
Nu poţi urca un alt munte fără să cobori de pe cel pe care eşti deja.
Romeo Creţu
luni, 17 august 2009
Maxima zilei 17 august 2009
Evoluţia este şi într-un sens şi în celălalt. Poţi să ajungi să iubeşti mai mult sau poţi să ajungi să iubeşti mai puţin.
Romeo Creţu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)